În scurt timp acest blog nu va mai exista. Nu știu dacă vă pare rau sau bine dar a apărut versiunea Beta al blogului ALTOM. Într-un cuvant, a apărut:

altom.armonic.eu

De fapt , totul a fost mutat la această adresă. Vă aștept acolo. Aici pe bătrânul (are 10.000 de hituri) altom.wordpress.com, activitatea va fi incetinită treptat. Un timp scurt voi mai scrie si aici (doar cate o jumatate de articol) până când toți cititorii vor afla că blogul s-a mutat.

Care sunt avantajele noului Altom ?

Aveti un slide cu imagini care vă duc la cele mai noi (deocamdata nu sunt) articole.

Puteți să vă abonați foarte ușor la blog primind email cu noutățile, astfel nu va trebui să verificați mereu dacă a mai apărut ceva nou.

Designul îmbunătățit oferă o mai ușoară navigare.

De asemenea subiectele vor fi din ce în ce mai interesante; cel puțin mai interesante decât ultimele, întrucât în ultima  perioadă am fost foarte ocupat cu conceperea noului design.

Vă aștept pe nou blog altom.armonic.eu

Pentru întrebări sau comentarii lăsați un cometariu.

De multe ori sunt întrebat ce fac de revelion, ce fac de crăciun, de ziua mea.. și tot așa. Dar nimeni nu m-a întrebat vreodată ce fac de sfârșitul lumii, până mai ieri când am citit niște articole pe bloguri. Am citit și pe net destule alarme și destule controverse dar nimeni parcă nu face nimic. Unde este acum tipul din Tuxedo (Jackie Chan) sau mai știu eu ce alți eroi ai filmelor care salvează planeta. Și dacă atunci era în film, acum “cică e de-adevăratelea”. Deja s-au făcut simulatoare video ca să ne arate și nouă cum vom murii. Vreți să vedeți si voi ?

Nu v-ați speriat, nu ? Hai să vă mai zic o bombă. Deci așa cum ați auzit și voi, miercuri (mâine), 10 septembrie 2008,  dispare pământul, murim cu toții (și-așa nu mai aveam loc pe el, petrolul se termina). Intru eu pe net si uitați peste ce super-titlu dau pe apropo.ro : Spune pe cine și ce ai salva, daca ar veni sfârșitul lumii! Wow. Ce întrebare !

Dar stați liniștiți că nu este pentru noi oamenii de rând, ci mai degrabă pentru extratereștrii. Păi măi fraților, dacă vine sfârșitul și înghite tot pământul, așa cum ați văzut, cum se poate salva cineva măcar pe el ??? Dar cei de la apropo.ro ne invită să ne salvăm și rudele sau mai stiu eu ce lucruri. I-aș întreba eu: Spuneți-mi unde v-ați salva dacă ar veni sfârșitul lumii ?

Dragi cititori, vă rog să mă scuzați că subiectul nu a fost abordat din perspectiva verosimilității lui ci mai degrabă am adoptat o versiune comică, dar eu unul nu cred nici măcar 0,00001 % că mâine va venii sfârșitul lumii. Ce,voi credeți ?

Și apropo de asta , întrebarea de pe apropo.ro este foarte bună dar nu în contextul în care va venii apocalipsa miercuri, pe 10 septembrie, prin acel accelerator de particule. Cei de la apropo.ro au o perspectiva creștină, bună. Atunci când va venii sfârșitul lumii, vor fii unii care vor fii salvați, copiii lui Dumnezeu , care L-au iubit și au păzit poruncile lui. Iar acum întrebarea lor este logică:  Spune pe cine si ce ai salva, daca ar veni sfarsitul lumii!… bună întrebare.

Te-ai intrebat vreodată dacă ai vrea să mergi singur în cer ? Uneori nu ne gândim nici la noi. Sunt sigur că dacă aș fi înființat azi o asociație care să pună la dispoziție clienților mașinării super dotate care să îi salveze de ce va venii miercuri, aș fi fost miliardar. Cred că o bună parte dintre oameni sunt disperați. Să stea liniștiți că nu se va întampla nimic, mâine.  Dar sfârșitul lumii va venii și va fii caracterizat de venirea lui Iisus. Atunci vor fii unii salvați. Iar ca să fii salvat atunci, nu ai nevoie de bani. Atunci va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Așa că vreau să te mai întreb o data : Tu ce faci de sfârșitul lumii ? Ce planuri ai … vrei să fii salvat, sau… distrus ?

Acest articol introduce un altul foarte important pentru modul de a gândii al fiecăruia și pentru schimbarea lui (dacă este necesară). Despre ce este vorba … Am auzit și eu , așa cum mulți ca mine au mai auzit, fete care spun că ele nu își dorec un prieten/soț, gelos. Atenție la următoarea afirmație: Eu nu am auzit niciodată vre-un băiat care să zică: “Eu nu îmi doresc ca prietena/soția mea să fie geloasă. Voi ați auzit ?

Problema se rezumă doar la aceasta ci este mult mai larga și complexa. Spre exemplu am întâlnit fete care susțin că, în general, băieții sunt geloși iar în dreptul fetelor gelozia este o excepție rară.Știu și eu cum să zic… Prea mult nu am studiat fenomenul.

De aceea m-am gândit să cercetez puțin această situație. Nu de-alta, dar dacă este adevărat că fetele sunt mai geloase decât băieții, ce mă fac ? Cum știu să mă feresc de a mă căsătorii cu o fată geloasă. Am să studiez puțin acest fenomen și am să vă spun și vouă ce am găsit, dar pentru asta am nevoie și de părerile voastre.

Așa că le aștept. Deci..

Cine sunt mai geloși ? Băieții sau fetele ?

I found a real story. It’s a love story and i hope you’ll like it.

A man in Kansas City was severely injured in an explosion. Evangelist Robert L. Sumner tells about him in his book The Wonders of the Word of God. The victim’s face was badly disfigured, and he lost his eyesight as well as both hands. He was just a new Christian, and one of his greatest disappointments was that he could no longer read the Bible. Then he heard about a lady in England who read braille with her lips. Hoping to do the same, he sent for some books of the Bible in braille.

Much to his dismay, however, he discovered that the nerve endings in his lips had been destroyed by the explosion. One day, as he brought one of the braille pages to his lips, his tongue happened to touch a few of the raised characters and he could feel them. Like a flash he thought, I can read the Bible using my tongue. At the time Robert Sumner wrote his book, the man had “read” through the entire Bible four times.

Robert L. Sumner, The Wonders of the Work of God.

This man, so loved god that he work hard to be able to read His Book. And he read the entirely Bible for four time.

How many times you read the bible ?

You read it every day, or only when you feel afraid or you search for an answer ?

Ce titlu… bun pentru un jurnal tv, nu ? Ce-ar mai comenta lumea, ce grădiniță este aia domn’le unde li se spun copiilor povești de groază. Este strigător la cer.

Oricum, credeți sau nu, mie când eram la grădiniță mi se spuneau povești horror. Nu multe dar în de’ajuns pentru mintea mea de copil de atunci. Cel puțin una mi-o mai amintesc și acum.

Să v-o spun ? E, hai că voi sunteți mari acum și n-ar mai fii probleme, cu toate că e marcant să îți imaginezi (că asta face omul când aude o poveste) niște capete tăiate din care curge sânge, care stau cu ochii deschiși și cu un zâmbet larg…sânge pe pereți,  aoleo, gata …mă opresc.

Dar stați așa, cred că și voi știți povestea. Se numește: Capra cu trei iezi. Și voua v-au spus-o la grădiniță, sau vă plăcea s-o ascultați seara la culcare, nu ?

Dacă nu credeți că este o poveste de groază am să vă dau câteva citate din povestea Capra cu trei iezi și vă rog să va imaginați scenele în timp ce le citiți.

“Însă cel mare se dă după ușă și – să tragă, să nu tragă? – în sfârșit, trage zăvorul… Când, iacă!… ce să vadă? Ș-apoi mai are când vede?… căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era. Și, nici una, nici două, haț ! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea n-are ce pune. Apoi se linge frumușel pe bot și începe a se învârti prin casă cu neastâmpăr.”

“Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că radeau, pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum.”

“Când jălea el (iedul cel mic) așa, iaca și capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării și gâfuind. Și cum venea, cât de colo vede cele două capete, cu dinții rânjiți, în ferești.
- Dragii mămucuței, dragi! Cum așteaptă ei cu bucurie și-mi râd înainte când mă văd!
Băieții mamei, băieți,
Fumușei și cucuieți!”

Ei, cum ți se pare… și acum am o întrebare pentru tine. Ai spune o asemenea poveste copilașului tău ?

De ce este nevoie să îți pui această problemă ? Pentru că așa mic cum este, copilul asimilează fără să vrea acele scene de violență iar apoi când va fi mai mare , a da cu pumnul i se va părea ceva prea normal pe langă rătatea lupului. Acele scene din mintea lui nu i le poți șterge cu nimic, vor rămâne acolo și se vor aduna la celelalte pe care le vede la desene.

De le Capra cu trei iezi încoace, din ce în ce mai mult mințile copiilor sunt alimentate cu astfel de povesți , desene animate, etc. Iar lumea se întreba de ce de la generație la generație copii sunt mai neascultători și obrasnici și oamenii devin mai răi.

Voi nu credeți că la această bagubă a contribuit și Capra cu trei iezi, și desenele animate, și toate lucrurile violente și horror cu care copii intră în contact ?

Unul dintre ultimele medii de socializare online este binecunoscutul Hi5. Acel loc minunat, unde găsești fete și băieți, femei și bărbați cu diferite vârste. Fiecare pune poze cu el ca sa arate, “bineînteles” cât este de simpatic empatic și sociabil. Deci, nu vă mai descriu site-ul, trecem direct la subiect.

Am văzut oameni care traiesc pe hi5. Toată ziua stau și dau comentarii, modifică poze ca să le posteze și tot felul de astfel de lucruri. Am mai văzut și oameni, mulți în ultima vreme, care m-au rugat să-i ajut să-și steargă contul de hi5.

Alții numesc hi5-ul o prostie pentru copii mici și laudăroși. Cu toate acestea eu încă am un cont de hi5. Nu pierd ziua întreagă pe el dar mai văd câte o poză cu prietenii, mai las un comentariu cuiva drag, văd cine m-a vizitat, etc… Prea multe poze nu postez dar nu contează asta. Contează că am un cont acolo și mă întreb dacă să-l mai păstrez. În fond, pentru ce îl țin ?

Mă întreb dacă este hi5-ul un lucru bun. E bine să ai cont acolo ? Care ar fii scopul unui cont pe hi5. De ce am cont pe hi5, doar că are toată lumea…

Astfel gândindu-mă, mi-am zis că ar fii bine să scriu un articol. Vreau sa văd reacțiile cititorilor…ce crezi tu despre hi5-ul asta atât de controversat.

Te rog să completezi formularul de mai jos și aș aprecia dacă ai lăsa și un comentariu la acest articol pentru a-ți motiva alegerea. Mulțumesc !

Acest articol este o experientă personală trăită de mine în ultimele săptămâni.

Mai face Dumnezeu minuni și-n ziua de azi ?

Grea întrebare, greu răspuns… Cu toții citim prin Bibliile noastre, care mai decare mai aurite, care mai de care mai prăfuite, că Iisus cât a fost pe Pământ a făcut multe minuni. Ba chiar după înălțare, El a continuat să facă minuni în viața apostolilor.

Dar astăzi, astăzi când omul nici măcar nu se mai consideră o minune a creației ci un descendent al gorilei, un rezultat al unei întămplări întâmplătoare, astăzi… mai face Dumnezeu minuni ??? Nu știu alții cum sunt dar eu sunt uimit, și vă spun imediat și de ce… Să începem cu începutul:

Cu aproximativ 3 săptămâni în urmă eram într-un loc la vreo 30 de km de casă. Eram implicat într-o acțiune pentru cauza lui Dumnezeu. Am ajuns înapoi în oraș și constat cu uimire că îmi lipsesc ochelarii (de vedere) de la ochi. Îi caut bine prin mașina; nimic. Întreb persoana cu care mai fusesem în mașină; același ”nimic”. Nimeni nu știa nimic. Cum îi pierdusem, unde și când, erau întrebări fără răspuns. M-am întors singur înapoi să-mi caut ochelarii, “câine surd la vânătoare”. Din câte îmi închipuiam eu, mă gandeam că i-am pierdut la fântana unde oprisem. Cum eu de obicei îmi puneam ochelarii de soare în timp ce conduceam, iar pe cei de vedere îi lăsam pe scaunul din dreapta, m-am gândit că la o curbă mai bruscă au cazut lângă ușă iar apoi când am deschis ușa au căzut. Dar pe drum mi-am amintit exact unde-i pierdusem. Mi-am dat o palmă peste frunte și un șâmbure de speranță și nu m-am oprit până la locul cu pricina.

Iată cum au stat lucrurile: aveam mașina parcată pe un drum înfundat la marginea șoselei principale, lânga primărie. Și, înainte să urc în mașină, m-am schimbat de tricou, afară, lângă mașină. Că să trag tricoul pe cap a trebuit sa dau jos ochelarii; așa se întâmplă la oamenii cu capul mare. Dar de mare ce e , ochii mei nu și-au mai văzut înaintașii pe care îi așezasem pe plafonul mașinii. Deci am luat tricoul, am lăsat ochelarii, am urcat în mașină, am trântit ușa și am plecat.

Acum eram înapoi, reconstituiam și mângaiam iarba. Eram mai mult ca sigur că am să-i găsesc. De fapt nici nu mă închipuiam fără ei. Doar ce mă obisnuisem perfect cu ei și îmi plăceau, chiar nu vroiam să-i pierd și îmi propusesem că dacă va fi nevoie să schimb ochelarii voi păstra aceeași ramă. Am căutat vreo jumătate de oră și nimic. Deja începusem să mă rog. Vorbeam cu Dumnezeu și ziceam că nu se poate să mă lase să nu-i găsesc dacă ar fi fost pe undeva pe-acolo.  I-am căutat mult timp, mi-era foame, eram obosit și dezamăgit. Eu îl ajutasem pe Dumnezeu iar El nici măcar nu mă ajuta să-i găsesc. Nu întelegeam. De ce ar fi fost nevoie să-mi pierd ochelarii. Chiar mă gândisem că eu nu am mai avut de muult timp o experiență cu Dumnezeu și mă gândeam că ar fi fost super dacă El m-ar fi ajutat să-i găsesc. Dar nimic.

Am plecat acasă mergând ușor cu a 2-a. Mă uitam pe carosabil. Era încins și liber(cine mai circula pe arșița aia) dar ochelarii mei nu se vedeau. M-am gândit: asta e, dar în fiecare rugăciune întrebam : de ce ? Eram frustrat.

Câteva zile mai apoi fiind implicat în aceeași activitate dar în alt loc am rămas în pană cu mașina. Nu era mașina mea dar oricum am pierdut ziua pentru că abia pe la 7 a venit cineva din oraș să ne ia. Din nou mă întrebam de ce. Iar în mașină am spus nedumerirea mea în legătură cu aceste “de ce”-uri la adresa lui Dumnezeu, și felul cum lucrează cel rău. Am ajuns în oraș. Am coborât din mașină dar cel care venise să ne ia, îmi întinde niște bani și-mi spune: “Sunt pentru tine, să-ți iei ochelari”. Am rămaș așa. Nu-mi venea să cred. Am refuzat, dar după insistențele lui și după ce a plecat imediat cu mașina, m-am trezit cu banii-n mână. Mai apoi m-am dezmeticit, l-am sunat și i-am mulțumit. Erau exact cât dădusem pe ochelari. Știam că Dumnezeu îmi răspunsese la rugăciune, dar îmi era rușine. Îmi aduceam aminte de frustrările mele, de întrebările copilărești pe care I le pusesem lui Dumnezeu. A fost ca o palmă pentru mine.

Dar cu toate aceste, firescul din mine tot mai punea întrebări. “Dar Doamne, mie-mi plăceau aceia, și unde mai găsesc eu același model. Va trebui să sun la reprezentanță, să merg la Burești, cine știe dacă voi mai găsi. Eu îți mulțumesc pentru cadoul pe care mi l-ai facut, dar era mai bine dacă nu îngăduiai pierderea lor; îmi plăceau.”

Ieri am mers la cabinetul unde îmi facusem ochelarii acum 6 luni în urmă. I-am explicat asistentei că îmi pierdusem ochelarii și că aș fi vrut același model. I-am spus firma de la care erau și am întrebat-o ce trebuie să fac. Ea mi-a spus că au și ei acolo câteva modele de la acea firmă și m-a învitat să mă uit în vitrină. M-am uitat și … coreeect . Am văzut unii care erau exact aceelași model, erau singurii. Îmi venea s-o iau în brațe pe asistentă. Am rugat-o să-i scoată și să mi-i oprească până mâine (adică azi). Iar azi, am mers cu rețeta pe care am găsit-o numaindecât să-mi comand ochelarii. Mi i-a făcut pe loc. Acum sunt cu ei la ochi, scriu acest articol. Sunt la fel ca ceilalți. Iar eu arăt la fel ca înainte, nu-i nici o difereță. Și totuși, este o diferență în mintea și inima mea.

Acum știu că Dumnezeu mai face minuni și-n ziua de azi. Știu de ce a făcut această minune multiplă (primesc banii, găsesc același model de ochelarii din prima). Cred că aveam nevoie ca să simt că El se îngrijeste de mine. Dacă m-ar fi ajutat să nu-i pierd, nici nu mi-aș fi dat seama. Dacă m-ar fi ajutat să-i găsesc poate aș fi zis că era normal. Dar așa am zis: Îți mulțimesc Doamne, îți mulțumesc că mă iubești, chiar aveam nevoie să-mi mai arăți lucrul acesta.

Prietene, am scris această experință petru tine. Cred că și tu ai avut astfel de experiențe cu Dumnezeu. Te rog să nu le uiți niciodată. Iar dacă eu voi scrie vre-odată pe acest blog faptul că Dumnezeu nu se intereseaza de noi, că nu ne iubește și că a încetat să mai facă minuni, adu-mi aminte de acest articol.

In ultimul timp s-a vehiculat ideea că produsele care conțin E-uri sunt cancerigene sau cel puțin dăunătoare. Iar acum văd că din ce în ce mai mulți oameni sunt preocupați de câte E-uri conțin alimentele pe care le cumpără.  Dacă aș întreba o bătrânică ce părere are despre toata povestea aceasta cu E-urile cred ca mi-ar răspunde cam așa: “Maică pe vremea mea nu existau asemenea prostii, chimicale, care distrug sănătatea. Pateul era pregătit cu produse naturale și netratate.” Pe bună dreptate se plânge bunica noastră de aceste prostii numite E-uri care pe vremea ei parca nu erau.

Desigur alimentatia era mai sănătoasă și noi știm bine că acele produse chimice adăugate de om sunt daunătoate.

Dar mai mult decât acele E-uri cu care ne alimentăm, uneori chiar fără să știm, mai sunt niste Eu-uri care ne distrug. Cred că ați intuit bine. Cu cât ne alimentăm gândirea cu aceste Eu-uri cu atât devenim mai dăunători pentru cei din jurul nostru și pentru noi. Și ca să vedeți mai bine cum stă treaba cu Eu-rile gândițivă la următoarele întrebări:

1. Pe cine hrănești tu cel mai bine ?

2.Cui acorzi tu cel mai mult timp ?

3.Pe cine îmbraci tu cel mai bine ?

4.De cine ai tu grijă cel mai mult ?

5.Cui îi iei tu apărarea cel mai adesea?

si ar mai fii destule întrebări… Dar hai să vedem cum raspundem la acestea. Nu-i asa ca raspundem cu : “EU”

Deci … conținem și noi destule eu-uri. Atât de dăunătoare aceste Eu-uri încât nici nu ne dăm seama. Parcă cu cât avem mai multe Eu-uri cu atât e mai bine. Mândria este păcatul originar. Satana când s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu a facut-o din mândrie, din dorința de a fi el cel mai mare. De atunci, el infiltrează EU-uri în noi pentru că știe că acest lucru ne place și acest păcat l-a decăzut și pe el. Ce-i de facut… Cerceteaza-te (pe tine nu pe alții) și vezi câte EU-uri conții.

Încearcă să scapi de aceste Eu-uri până când nu scapă ele de tine.

Acum două zile ma întâlnesc cu un prieten aşa inopinant.

Ne salutăm şi ne întrebăm fiecare de sănătate.El nu era tocmai ok,simţeam că ceva sa întâmplat.Nu mă lasă inima şi-l invit la un suc să mai depănăm amintiri după lunga perioadă în care nu ne-am mai văzut.

Mergem la o cofetărie în apropiere,comandăm şi începe să-mi povestească,sărind peste introducere intrând direct în subiect.Îl măcina tot ce se întâmplă şi probabil simţea nevoia să vorbescă cu cineva.Îl întreb cum a putut să facă aşa ceva ?!!! Mi-a răspuns sec; ANTURAJUL ŞI VIAŢA DIN CAPITALĂ mi-au distrus viaţa.

Povestea lui este cam aşa în proporţie de 90% :

“SPUNE-MI CU CINE UMBLII,CA SĂ-ŢI SPUN CINE EŞTI”

VIAŢA E CA O FRUNZĂ-N VÂNT CARE ZBOARĂ CĂTRE NECUNOSCUT.

Un sat îsi dorea un preot care să fie deosebit de credincios. Atunci când se va ruga pentru ploaie să plouă, când se va ruga pentru soare să fie soare. Episcopul era în încurcătură. Nu era nici un preot care să vrea să meargă în parohia aceea. Într-un târziu, un tânăr absolvent a zis: „Mă voi duce eu.” Mirat episcopul l-a întrebat: „Cum, ai curajul să te duci? Poţi ?” „Da, mă voi duce si mă voi ruga pentru ploaie sau pentru soare, cu o singură condiţie: atunci când vor vrea ploaie, tot satul să vrea să plouă, iar când vor soare, tot saul să vrea să fie soare.”
Aplicatie
Lipsa unităţii duce de cele mai multe ori la pierderea libertăţii. Dictonul roman „divide et impera” – „împarte si stăpâneste,” este revelator în privinţa aceasta. Pe de altă parte unitatea crestină nu este numai un acord de principii, care să ţină împreună o comunitate în faţa vrăsmasului, ea este o unitate a credinţei si în mod special una a dragostei.

Toată lumea știe că o echipa este eficientă atunci când este unită. Nu asta am încercat să transmit prin acest articol. Mai degraba la fel ca și acel preot tânăr îmi dau seama că este foarte greu în ziua de azi pentru o echipă să poată să rămână unită. Fiecare dorește să urce, să fie șef. “Spălarea picioarelor” s-a demodat, esti un nimeni dacă nu esti șef. Mai sunt și alti factori care distrug unitatea și pe care va las pe voi să îi găsiți după experientele (placute sau mai puțin plăcute ale fiecăruia).

De ce e greu să avem unitate în diversitate ?

Aștept de asemenea să gașim atât cauzele cât și rezolvarea. Cred că o să va ajute acest articol (cel puțin pentru mine înseamna mult acest aspect).

De ce e greu să avem unitate în diversitate ?