Se povestește că a fost odată un preot la care au venit să se spovedească o data doi oameni. Un bătrân și un adolescent.
Bătrânul spune preotului:
- Părinte eu am un păcat mare, mare…
- Du-te pe dealul din față și ai să găsești pe-acolo un bolovan destul de mare; adu-l aici.
Pleacă bătrânul și i-a cuvântul adolescentul. El spuse:
-Părinte, eu nu am păcate mari, doar așa… păcate mici… dar am venit și eu la spovedanie.
Părintele îi dădu o sacoșă de rafie și îi spuse:
-Urcă dealul din față iar când te vei întoarce să culegi în drumul tău pietre până ce vei umple sacoșa.
Zis și făcut. După câteva ore cei doi enoriași ajunseră cu bolovanul respectiv sacoșa cu pietricele.
Preotul li se adresă pe rând. Primul fu bătrânul căruia îi spuse:
-Tu zici că ai un păcat mare și vrei să-l îndrepți, du-te și du piatra ta cea mare exact în locul de unde ai luat-o.
Apoi zise adolescentului:
-Tu spui că ai nu ai păcate mari dar ai păcate mici. Ei bine dacă vrei sa-ți îndrepți păcatele mici du-te de du pietrele din sacoșă exact în locurile de unde le-ai luat.
Această istorioară exprimă perfect principiul “ atenție la păcatele mici ”. Oamenii pretind că sunt pocăiți pentru că nu fac păcate mari . Ei merg pe principiul “dacă nu dau în cap la nimeni e sunt ok”
Oameni buni trebuie să avem mare atenție la păcatele mici pentru că acestea sunt cel mai greu de îndreptat.
Cred ca fiecare om a simtit pe pielea lui ce inseamna sa ai pacate pici….La Domnul nu exista pacate mici….Pacatele sunt pacate….iar pacatul este zidul de despoartire intre noi si Dumnezeu…..Facand un pacat mic….urmeaza altul si apoi inca unul…..si asa pana cand oare?Cred ca daca Domnul nu ar intervenii in vietile noastre prin Duhul Sfant sa ne mustre si sa mijloceasca pentru noi….ar fi groaznic……
Domnul sa faca ca toti cei care vor citi aceasta povestire sa fie miscati si sa faca o schimbare imediata in vietile lor!Amin
By: Claudia on sâmbătă 17 mai 2008
at 4:48 pm
Numai Harul Domnului ne tine pe piciare!
By: violeta shalom on miercuri 4 iunie 2008
at 6:38 pm
Ce-i mai grav, pacatele au evoluat. In secolul 21 pacatele sunt altele fata de secolul 19 de exemplu – asta in acceptiunea generala. Morala s-a schimbat si nu stiu daca neaparat in bine. Ce-i drept poate ca s-au imputinat criminalii dar razboaiele au devenit mult mai “eficiente”.
By: ceasuri on marţi 5 august 2008
at 8:57 am
Este o diferenta mare intre pacate si pacat.
Am citit acest lucru in cartea lui Watchman Nee: “Viata crestina normala”, cu referire la cartea Romani din Biblie.
Aici Pavel face o departajare, cartea Romani impartindu-se in 2 parti:
Prima parte, de la cap.1 vers.1 pana la cap.5 vers.11, aduce in discutie problema pacatelor (la plural) pe care le-am comis inaintea lui Dumnezeu, fiind multe si care pot fi enumerate.
Cea de-a doua parte a cartii, de la cap.5 vers.12 pana la cap.8 vers.39 pune in discutie problema pacatului (la singular), ca PRINCIPIU care actioneaza in mine.
Indiferent de numarul pacatelor comise, pe care ma obliga sa le infaptuiesc, la baza lor sta acest principiu al pacatului.
Am nevoie de iertarea pacatelor, dar si de eliberare de sub puterea pacatului. Pot primi iertare deplina pentru toate pacatele mele, si totusi, nu pot experimenta o pace permanenta, din pricina pacatului care este in mine.
By: violeta shalom on marţi 5 august 2008
at 6:46 pm