Postat de: allex | joi 4 septembrie 2008

La gradinita mi se spuneau povesti horror

Ce titlu… bun pentru un jurnal tv, nu ? Ce-ar mai comenta lumea, ce grădiniță este aia domn’le unde li se spun copiilor povești de groază. Este strigător la cer.

Oricum, credeți sau nu, mie când eram la grădiniță mi se spuneau povești horror. Nu multe dar în de’ajuns pentru mintea mea de copil de atunci. Cel puțin una mi-o mai amintesc și acum.

Să v-o spun ? E, hai că voi sunteți mari acum și n-ar mai fii probleme, cu toate că e marcant să îți imaginezi (că asta face omul când aude o poveste) niște capete tăiate din care curge sânge, care stau cu ochii deschiși și cu un zâmbet larg…sânge pe pereți,  aoleo, gata …mă opresc.

Dar stați așa, cred că și voi știți povestea. Se numește: Capra cu trei iezi. Și voua v-au spus-o la grădiniță, sau vă plăcea s-o ascultați seara la culcare, nu ?

Dacă nu credeți că este o poveste de groază am să vă dau câteva citate din povestea Capra cu trei iezi și vă rog să va imaginați scenele în timp ce le citiți.

“Însă cel mare se dă după ușă și – să tragă, să nu tragă? – în sfârșit, trage zăvorul… Când, iacă!… ce să vadă? Ș-apoi mai are când vede?… căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era. Și, nici una, nici două, haț ! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea n-are ce pune. Apoi se linge frumușel pe bot și începe a se învârti prin casă cu neastâmpăr.”

“Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că radeau, pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum.”

“Când jălea el (iedul cel mic) așa, iaca și capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării și gâfuind. Și cum venea, cât de colo vede cele două capete, cu dinții rânjiți, în ferești.
- Dragii mămucuței, dragi! Cum așteaptă ei cu bucurie și-mi râd înainte când mă văd!
Băieții mamei, băieți,
Fumușei și cucuieți!”

Ei, cum ți se pare… și acum am o întrebare pentru tine. Ai spune o asemenea poveste copilașului tău ?

De ce este nevoie să îți pui această problemă ? Pentru că așa mic cum este, copilul asimilează fără să vrea acele scene de violență iar apoi când va fi mai mare , a da cu pumnul i se va părea ceva prea normal pe langă rătatea lupului. Acele scene din mintea lui nu i le poți șterge cu nimic, vor rămâne acolo și se vor aduna la celelalte pe care le vede la desene.

De le Capra cu trei iezi încoace, din ce în ce mai mult mințile copiilor sunt alimentate cu astfel de povesți , desene animate, etc. Iar lumea se întreba de ce de la generație la generație copii sunt mai neascultători și obrasnici și oamenii devin mai răi.

Voi nu credeți că la această bagubă a contribuit și Capra cu trei iezi, și desenele animate, și toate lucrurile violente și horror cu care copii intră în contact ?


Răspunsuri

  1. Vezi ca nu e povestea lui Ion Creanga asta. Stiu povestea si nu e asa de horror cum e prezentata aici. Asta chiar e horror … prea horror ca sa ii treaca cuiva prin cap ca e spusa copiilor mici la gradinita, sau in primi ani de scoala….

  2. aaa
    eu am cautat pe net, si toate variantele de povesti asa arata .. iti pot da linkul daca vrei (de unde am luat) http://www.copilul.ro/poveste_Capra_cu_trei_iezi_148.html

  3. eu tin minte povestea de cand eram mica, si niciodata nu m’a speriat. poate si pentru simplul fapt, ca nu stiam ce e aia horror, si nici nu imi dadeam seama ce inseamna sa taie capul si sa umple peretii cu sange… in ziua de azi, un copil isi imagineaza mai repede scena, decat noi atunci… pentru ca, nu vedeam tot ce vad ei azi la televizor

  4. Da razbunarea caprei o stiti?
    Cand ajunge lupul in foc.

    What about:
    Scufita rosie care in final iese din burta lupului, iar acesta este pus la respect de pădurar.

  5. nu le-am mai pus… dar ca sa iti imaginezi asa ceva, e destul de marcant si totusi fara sa vrem mintea noastra inmagazineaza acele scene despre care noi nici nu credeam ca putem imagina asa ceva

  6. Da, povestea e aşa horror cum spui tu. Şi da, eu i-am spus-o fetiţei mele exact aşa.
    Şi nu mă tem că va înţelege greşit sau că va deveni criminală în serie.
    Eu sunt convins că toţi copii ştiu să facă diferenţa dintre realitate şi poveste.
    La urma urmei ar fi la fel de nociv să creadă că există zâne şi feţi frumoşi. Nu crezi?

  7. Suze.. abia acum îmi dau seama că ăsta e un blog religios. Disregard that…

  8. nu asta e problema … comentariul tau e binevenit. accept parerea ta si sunt deacord cu faotul ca copii stiu sa faca diferenta intre realitate si poveste dar … sunt sigur ca acele imagini se contureaza foarte bine in mintea copilului si aceasta este un lucru f grav

  9. La urma urmei ar fi la fel de nociv să creadă că există zâne şi feţi frumoşi. Nu crezi?

  10. ce prostie cu povesti horror la gradinita… desi crestea frica si putin adrenalina … dar bagi in saraci copii frica… , noapte daca nu esti cuminte de sub pat apare … BAU BAU !!

  11. [...] Posted by teologeanu in de zi cu zi…. trackback Dupa ce am citit si postul si comentariile de AICI mi-am mai amintit inca o poveste care intra in categorie si care este redata cu nonsalanta copiilor: [...]

  12. oameni plictisiti kre nu au altceva dekt sa se atace intre ei .. sa incerce fiekre sa se dea mai destepti… d c nu sar gandi copii atunci knd se zice k printu si printesa au trait fericiti pan la adanci batraneti ce fac ei pan la batranete… cum fac niste copii mai mici… poate printesa o fi si masochista nitel.. lu printu ii place un deget bagat mai la dos asa… ce subiect beton de discutie :|


Lasă un răspuns

Răspunsul dvs.:

Categorii